Despre punctele de vedere asupra viziunii


Printre lucrurile pe care le consider salutare reveniți la vedere numără intenția de a creşte autonomia şcolilor şi independența decizională a profesorilor, precum şi mutarea deciziilor relevante cât mai aproape de elev, conform principiului subsidiarităţii.

Am tot spus-o și nu voi obosi să o repet, pedagogia este libertate — constrânsă, evident, de particularităţile naturii umane şi de descoperirile din ştiinţele relevante — iar diversitatea abordărilor pedagogice este un lucru care trebuie încurajat în orice sistem care se preocupă de starea de bine a elevilor şi profesorilor. Valorile fundamentale 4 şi 5, pp.

De asemenea, nu pot decât să mă bucur că viziunea sistemică îşi propune să crească nivelul de încredere, de comunicare constructivă şi de solidaritate din sistem, precum şi cel dintre personalul didactic şi ceilalți actori implicaţi în educaţie Valorile fundamentale 1 şi 3. În acest moment, aşa cum îl simt şi îl cunosc de aproape două decenii, sistemul este mutilat de indiferență, proastă comunicare și lipsă de colaborare.

Desigur, asta nu exclude, insular, formarea unor relaţii umane de calitate, atât între profesori, cât şi între profesori şi părinţi, dar ele sunt mai degrabă excepţiile.

Подобный исход погубит по крайней мере одно из двух сообществ космоплавателей, оставшихся на корабле, и чтобы предотвратить его, рекомендуется перейти ко второй стадии умиротворения.

Voi adăuga şi că de această lipsă cronică de comuniune şi solidaritate se profită în nenumărate feluri. La fel de inutil de spus că va fi nevoie de mult timp pentru ca mentalităţile să se schimbe în mod real. Va fi nevoie ca în sistem să fie încurajate efectiv şi concret practicile colegiale, va fi nevoie ca managerii liderii educaţionali să corespundă cu adevărat profilului pe care îl defineşte documentul p.

  1. Miopia este diferită în ochi
  2. Да.
  3. Polen pentru vedere

De asemenea, şcoala va trebui să se comporte ca un partener social real şi să i se răspundă în acelaşi fel de către comunitate. Nu vă imaginaţi cât de mult mi-aş dori ca aceste lucruri să fie realizabile într-un interval de timp rezonabil.

Şcolile comunitare: o viziune a viitorului bazată pe cooperare

Cultura suspiciunii şi adversităţii mutilează în acest moment şcoala şi pe toţi cei din jurul ei. În final, să nu nedreptăţim documentul nerelevându-i şi părţile amuzante, de pildă distincţia cu iz de scolastică târzie, dintre trup, minte şi spirit. Voi trece acum şi la ceea ce mi se pare mai puţin convingător, începând cu partea principial filosofică a acestei viziuni.

exercitarea vederii respiratorii tratamentul vederii nocturne

Senzație de vedere tremurătoare bănuiesc că vor fi puţini cei care vor aduce acest aspect în discuţie el fiind considerat îndeobşte de la sine înţeles şi perfect limpedevoi încerca să-i acord atenţia cuvenită.

Voi spune, în primul rând, că găsesc cel puţin curios ca, într-un document atât de generos-umanist în declaraţii şi implicaţii, primul rol asumat al educaţiei să fie cel economic, înaintea rolurilor culturale, sociale şi de dezvoltare personală Rolul educaţiei, I, 1, p.

Poate că e o simplă diferenţă de accent, dar pentru mine este una esenţială. Întreg documentul este conceput în acest spirit, iar asumarea valorii antreprenoriale ca valoare prioritară este exprimată clar la p. Evident, nu este nimic rău să avem tineri implicaţi, activi, curioşi, cu spirit antreprenorial.

“Educația ne unește”. O vedere asupra viziunii

De aceea, nu ar fi rău să asumăm un rol primar mai generos. În treacăt fie spus, poate ne explică doamna ministru de ce este nevoie de o nouă lege a educaţiei când legea actuală, niciodată aplicată în spiritul şi chiar în litera ei, asumă, dar mai nuanţat şi mai credibil, aceeaşi filosofie.

Вот почему я попросил Наи покормить детей завтраком в ее доме. - Но ты же не собираешься предложить нам отправляться отсюда прямо сейчас, когда Эпонина может родить в любую минуту.

Desigur, parcursul de la validarea fiecărei personalităţi la integrarea pe piaţa muncii este asigurat de o mică utopie teoretică. Ştiu, e greu să îţi asumi gândirea critică la nivel de finalitate a educaţiei.

glaucomul restabilește vederea nutriție slabă a vederii

Printre gânditorii critici ai putea descoperi chiar oameni care să pună la îndoială dinamica benignă şi fericită a diferenţelor care vor hrăni în mod fericit o societate globală, poate oameni care să creadă că la accelerarea şi complexificarea proprie lumii noastre va trebui să răspundem altfel decât printr-o supralicitare a resorturilor creative. De aceea, cred că rolurile educaţiei ar trebui definite larg şi generos, accentele puse adecvat, iar ierarhia lor construită corect.

Ele trebuie să ţină cont de diversitatea umană reală şi de pluralitatea modurilor în care o fiinţă umană îşi poate găsi rostul şi împlinirea, abia atunci vom vorbi de un sistem care promovează cu adevărat incluziunea şi pluralismul.

Cred că fiinţele umane trebuie pregătite realist pentru spaţiul polimorf şi tensionat al lumii de azi, în care diferenţele hrănesc adeseori conflicte şi resentimente şi nu reprezintă numai un bazin de resurse pentru lumea economică.

punctul de vedere al atacului terci de hrișcă pentru vedere

Dincolo de caracterul neriguros al acestor enumerări elementele aparţin unor categorii psihologice diverse, la diferite niveluri de generalitate şi integrare psihicămi se pare discutabilă ideea unor pasiuni, predispoziţii sau talente care sunt pur şi simplu out there şi pe care specialiştii le vor identifica şi cultiva. Este ceea ce psihologul de la Stanford Carol S. În general sunt reticent faţă de ideea profesorului ca simplu facilitator de procese.

Aş spune că, dimpotrivă, în acord cu Dweck, predispoziţiile se împlinesc, iar tendinţele se concretizează în prezenţa unor profesori care sunt ei înşişi caractere puternice şi modele de personalitate, nu simpli funcţionari. Sunt, desigur, de acord cu ideea ca tinerii să fie observaţi, îndrumaţi, sfătuiţi. Pe de altă parte, salut existenţa unui principiu al conversie dioptrii vizuale, care ar permite schimbarea parcursului educaţional ales dacă opţiunea iniţială s-ar dovedi nepotivită p.

Chiar şi aşa, am o impresie foarte apăsată că, în acest punct, suntem masiv în prezenţa unei forme fără fond. Întreb, cu totul de bună credinţă: de unde vom lua şi unde vom forma oamenii aceştia atât de bine pregătiţi pentru a face meseria de consilier? Mai ales când ne dorim să le punem pe umeri o asemenea responsabilitate? Voioşia teoretică şi bunele intenţii nu sunt, cred, de ajuns, aceste chestiuni vor trebui bine cântărite. E vorba, în fond, de decizii cruciale, care vor afecta vieţile elevilor şi studenţilor noştri.

În orice caz, cred că nişte clarificări teoretice vor fi mai mult decât binevenite. Voi spune două vorbe şi despre prezumţia că învăţarea se produce mai bine în contexte activ-participative decât în cele clasice.

Facem ceea ce ne cer şi au nevoie copiii pentru viitorul lor? Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să şi-o adreseze echipa unei şcoli care intenţionează să devină şcoală comunitară. Odată răspunsul la această întrebare a fost găsit, înregistrat şi garantat de echipa de conducere, urmează o a doua întrebare: care este cea mai bună modalitate de a-i ajuta pe copiii acestei epoci să găsească răspunsuri la propriile întrebări şi să-şi valorifice talentele? Obiectivul şcolilor comunitare, care apar din în ce mai multe locuri din Ţările de Jos, este de a-i stimula pe elevi să-şi exploateze talentul şi să îi pregătească pentru lumea în continuă schimbare din jurul lor. Se ştie de mult timp că şcoala înseamnă mai mult decât schimb de cunoştinţe între profesori şi elevi.

Se promovează învățarea prin cooperare, fenomenologică, astfel încât cadrele didactice să dirijeze procesul de învățare în contextul în care cunoștințele și abilitățile dobândite urmează să fie utilizate, pe cât de mult posibil în afara sălii de clasă.

Cred că predarea tradiţională are încă multe de oferit şi că ea trebuie tratată mai degrabă complementar şi nu ca un obstacol care trebuie depăşit. Trecând la obiecţiile mai tehnice, aş spune că am rezerve faţă de următoarele idei: ideea unui învăţământ obligatoriu prelungit care favorizează o logică cantitativă care nu a făcut decât rău educaţiei; desigur, înţeleg intenţia de a stopa abandonul şcolar şi de a nu părăsi pur şi simplu, cum se face despre punctele de vedere asupra viziunii prea adesea, elevul aflat în dificultate.

Nu cred, însă, că adoptarea obligativităţii educaţiei pe o perioadă atât de lungă va rezolva problema. Pe de altă parte, nu mi-e foarte clar încă dacă, odată cu clasa pregătitoare, va dispărea şi rolul ei de tampon între educaţia de grădiniţă şi cea efectivă de primar.

Pentru că, în acest sens, acest an de trecere era util şi ajuta într-o oarecare măsură copiii care nu beneficiaseră de grădiniţă sau de atenţie acasă. În al treilea rând, deşi salut ideea unui bac diferenţiat, precum şi posibilitatea unor opţiuni diverse pentru absolvent de exemplu, el poate alege orice tip de program de absolvire indiferent de programul de studii ales iniţial, excepţie făcând programul tehnologic mi se pare limitativă şi deloc fericită ideea de a limita accesul la facultate al elevului şi a-l condiţiona de tipul de bacalaureat absolvit.

De fapt, ca pedagog, nici nu înţeleg prea bine de ce ai face asta, dar mă mai lămuresc cu privire la modul de a gândi al arhitectului programului dacă el utilizează, aşa după cum scriam şi mă temeam mai sus, un cadru al interesului fix care va fi identificat de consilier şi care îl va pune pe absolvent în acord cu sine, cu piaţa muncii şi, eventual, cu cerul înstelat de deasupra. Personal, această limitare mi se pare inutilă, ba chiar potenţial nocivă.

miopia este grozavă 100 restaurarea vederii

Nu în ultimul rând, aş vrea să spun faptul că, deşi înţeleg perfect intenţiile bune din spatele prevederii anilor remediali, nu mă pot gândi decât cu teamă la felul în care despre punctele de vedere asupra viziunii fi efectiv perceput şi, probabil, stigmatizat elevul care va intra în ciclul remedial şi la faptul că există riscul masiv de abandon la elevii intraţi în remediere, probabil mai accentuat în mediile defavorizate.

Mă văd iarăşi nevoit s-o spun, viziunea sistemică mizează despre punctele de vedere asupra viziunii pe nişte mentalităţi care nu există şi în privinţa modificării cărora nu pot fi foarte optimist.

Ştim prea bine ce căi pavează uneori bunele intenţii. Acestea sunt observaţiile majore ale analizei mele, cred că documentul propus de ministrul educaţiei conţine realmente o viziune şi că el merită discutat serios.

"Educația ne unește". O vedere asupra viziunii - dentisttimisoaraa.ro

Nu sunt, poate, nişte observaţii foarte tehnice pentru că nici documentul nu este, în sine, foarte tehnic. Sunt mai degrabă câteva observaţii de pedagog cu pregătire în filosofie. Cred, după cum am încercat să argumentez mai sus, că sunt mai multe accente de mutat şi mai multe nuanţe de făcut.

ochii obosesc hipermetropia poate fi vindecată

Tocmai pentru că implementarea unei astfel de viziuni va implica bani, voinţă politică şi, mai ales, schimbări masive de mentalitate, nu-mi voi ascunde scepticismul profund cu privire la şansele ei de a deveni funcţională. Dar lucrurile au ajuns prea grave în învăţământul românesc pentru a nu privi cu speranţa disperatului orice gest constructiv.